viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: DIN MICILE BUCURII ALE VIETII...VIS PROVENSAL
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2013/07/din-micile-bucurii-ale-vietiivis.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Duminică, 7 iulie 2013. DIN MICILE BUCURII ALE VIETII.VIS PROVENSAL. Strada pustie, doar cu oameni ghiciti prin umbre, la adapost de ploaie…doar cu apa cazand din cer si din amonte…perdea calduta si uda de racoare…Totul pe ritm alert, sustinut, amestec de bucurie de natura si grija de siguranta…mereu cele doua in balanta…Vad tramvaiul venind spre statie si. Acum, in toata casa miroase a lavanda. Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom). Londra si chiriasii ei.
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: MEMENTO
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2012/07/memento.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Luni, 23 iulie 2012. Cu mine in salon era o doamna operata inaintea mea, cu un mic nodul la san. Cat un bob de mazare. Aflasem inainte sa intru in sala ca era cancer. In conditiile in care ea venise cu ideea unei punctii banale care nu parea a ridica probleme. Si totusi…. Si am scris toate astea doar ca sa nu mai uit. Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom). Vizualizați profilul meu complet. Bloganiversare: șase ani frumoși cu daruri pentru cititori.
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: ianuarie 2015
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2015_01_01_archive.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Vineri, 2 ianuarie 2015. CU ZAMBET, INAINTE! Is toata un zambet si-asa-mi doresc sa raman tot anul. Sigur ca anul trecut imi propuneam sa tratez totul cu umor si sa nu ma mai iau atat de mult in serios. Nu mi-a iesit. Sau mi-a. Cine mai stie? Au fost atatea stari, atatea intamplari, atatea rasturnari si incercari. In final zambesc totusi. Deci, mi-a iesit? Apoi mi-au sunat la. Si –am trait apoi ca-n fiecare an, concertul de la Viena! Si in sfarsit, deja tradit...
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: JURNAL DE SPECTATOR : LEONCE SI LENA LA BRAILA
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2014/02/jurnal-de-spectator-leonce-si-lena-la.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Duminică, 2 februarie 2014. JURNAL DE SPECTATOR : LEONCE SI LENA LA BRAILA. Prima mea intalnire cu Braila culturala…zi geroasa si alba de 1 februarie…coala alba de zapada marginita de siluetele de dantela neagra ale copacilor hibernanzi imi sterge de pe retina, in 3 ore si jumatate. Si in miezul acestei pierderi generale de identitate, de vis, de speranta…o lume mica, un univers personal drept colac de salvare…o cristalida din care inca poate iesi ...Puteti sa...
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: februarie 2014
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2014_02_01_archive.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Duminică, 2 februarie 2014. JURNAL DE SPECTATOR : LEONCE SI LENA LA BRAILA. Prima mea intalnire cu Braila culturala…zi geroasa si alba de 1 februarie…coala alba de zapada marginita de siluetele de dantela neagra ale copacilor hibernanzi imi sterge de pe retina, in 3 ore si jumatate. Si in miezul acestei pierderi generale de identitate, de vis, de speranta…o lume mica, un univers personal drept colac de salvare…o cristalida din care inca poate iesi ...Puteti sa...
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: august 2012
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2012_08_01_archive.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Luni, 6 august 2012. Imi plac povestile cu happy-end. Si-mi place cand oamenii se opresc o clipa pentru cei de langa ei. Doar asa, pentru ca pot s-o faca. Si aleg s-o faca desi ar putea sa treaca mai departe. Povestea pe care am auzit-o mi-a placut tare asa ca v-o impartasesc si voua. E despre o dorinta implinita pentru ca mai multi oameni au facut alegerea potrivita. Linkuri de întoarcere către această postare. Abonați-vă la: Postări (Atom).
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: februarie 2012
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2012_02_01_archive.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Marți, 28 februarie 2012. FIRESCUL VINE CU PRIMAVARA. Stiu ca nu sunt singura care incearca un sentiment straniu in fata evidentei ca intamplarile care ar trebui sa fie considerate firesti, normale au devenit momente pe care le pui in rama pentru ca par iesite din comun. Da, ne minunam si ne bucuram in fata bunului simt caci reversul te plezneste peste ochi, sub o forma sau alta, in fiecare zi. Duminica seara primesc un telefon : " Buna seara! Nu stiu decat ca...
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: februarie 2013
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2013_02_01_archive.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Sâmbătă, 23 februarie 2013. LA MULTI ANI, ALINA NEDELEA! Contrar felului meu de a fi, n-am curaj sa ma duc la lansare. Cumpar cartea de la Gaudeamus si ma napustesc asupra ei intr-un week-end. O dau gata si as lua-o de la capat. Si ia haturile in maini. Ea indraznind. Eu incercand doar sa-mi pastrez echilibrul. Eu crezand ca totul a fost prea devreme. Ea traind pur si simplu devremea vietii ei. M-am gandit terminand cartea ca n-as fi putut fi prietena cu ea pe...
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: iulie 2012
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2012_07_01_archive.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Luni, 23 iulie 2012. Cu mine in salon era o doamna operata inaintea mea, cu un mic nodul la san. Cat un bob de mazare. Aflasem inainte sa intru in sala ca era cancer. In conditiile in care ea venise cu ideea unei punctii banale care nu parea a ridica probleme. Si totusi…. Si am scris toate astea doar ca sa nu mai uit. Linkuri de întoarcere către această postare. Abonați-vă la: Postări (Atom). Vizualizați profilul meu complet. O nouă viziune a curcubeului.
viata-in-mazgaleli.blogspot.com
VIATA IN MAZGALELI: iunie 2012
http://viata-in-mazgaleli.blogspot.com/2012_06_01_archive.html
Pentru ca uneori imi pierd glasul si .scriu. Marți, 26 iunie 2012. ARLECHINO NU MOARE. SAU? El stie deja asta, dar nu se da dus asa usor…Mai are de facut cate ceva. Fiecare ora, fiecare clipa in care ea, moartea se indeparteaza putin e nepretuita! Cu pofta, cu bucurie…FARA FRICA! Si asta pentru ca Ea vine oricum…si atunci de ce sa nu o intampini multumit? Si sunt Pierrot. Si vreau sa fiu Arlechino. Puteti accepta ca Arlechino imbatraneste? Puteti accepta ca bucuria voastra are un pret? Doar, pe Arlechino.
